luni, 4 august 2014

Cuvantul lui Mos Craciun


de Teodor Munteanu

Cu daruri multe vin la voi
Iubiţi copiii mei
Îmi sunteţi dragi , cum bine ştiţi
Chiar şi cei ştrengărei .

Ştiu că aţi fost cu toţi cuminţi
Un an v-am urmărit
Eu de la geam v-am tot privit
O zi nu am lipsit .

Ca să nu mint am fost bolnav
Am stat o zi la pat .
Dar l-am trimis pe spiriduş
Şi v-a înregistrat .

Aşa că n-am pierdut nimic ,
Cu toate-s la curent .
Sunt moşul care ştie tot
Mereu omniprezent .

Ştiu fiecare ce-a făcut
Şi sunt chiar mulţumit .
Prin zeci de tări eu am trecut
Şi iată ! Am venit .

Am mers prin viscol si ninsori
Cu sacul ist greoi .
Eram sa pierd de două ori
Cadourile noi .

Sunt fericit că sunt aici
Şi văd copii frumoşi
Precum zâmbiţi îmi pare că
Şi voi sunteti voioşi .

Nu stau prea mult .Să mă scuzaţi
Că sunt un pic grăbit
Vreau să vă spun scurt şi cinstit
Un sincer bun gasit .

Şi pe părinţi eu îi salut
Că bine v-au crescut
Eu ştiu că pentru voi copii
Muncesc cât pot de mult .

Şi pe bunici eu îi salut
La fel ei vă iubesc
Să fiţi voioşi şi sănătoşi
Din suflet vă doresc .

Eu sper ca Dumnezeu să dea
Un an puţin mai bun .
Vă-mbrăţisez şi vă sărut
Al vostru Mos Craciun .

miercuri, 12 decembrie 2012

Renii si rechinii


de Teodor Munteanu

Ca o gogoasa fara nici o seva
Sunt multe chipuri ce roiesc in jurul tau.
Sa stii ca nu orice icoana
Are chipul lui Dumnezeu.

Sunt lupi,sacali si alte lighioane
Ce-ti dau tarcoale si avid doresc
Sa-ti fure banii, timpul sau chiar casa
In stilul lor perfid si miselesc.

Ai grija, nu deschide la oricine
Usa sufletului tau !
Ai grija, fii cu ochii-n patru,
Pazeste-ti pielea, prietene, mereu,

Caci oamenii nu-s toti o floare-aleasa !
Sunt printre ei si-amare buruieni.
In apa ce se scurge-ncet la vale
Sunt multi rechini ce spun ca-s niste reni.

Mi-e dor

de Teodor Munteanu

Mi-e dor de aripa si zbor,
Mi-e dor de apa de izvor,
Mi-e dor de omul cel frumos,
Mi-e dor de cantecul duios.

Mi-e dor de tonurile vii,
Mi-e dor sa-ti cant "De ce nu-mi vii",
Mi-e dor de mare si Carpati,
Mi-e dor de brazii cei inalti.

As vrea sa fiu din nou copil
Ca floare-n pomul de april.
Mi-e dor de mama si de frati
Si de bunicii cumpati.

Mi-e dor de tolba cu povesti
In care tu o zana esti,
Iar eu  un print ca din trecut,
Mi-e dor de-un cantec de demult.


Mi-e dor de dorul calator,
Mi-e dor de-aroma florilor,
Sa fiu un fluture as vrea
Sa ma asez in
palma ta.

Mi-e dor de cerul cel senin
De-aprilul cald cu floare plin.
Mi-e dor de vis, mi-e dor de mai,
Mi-e dor de stramosescul plai.

Prin stelele ce licaresc
Eu iti soptesc ca te iubesc,
Cat soarele va straluci
Te voi iubi, te voi iubi. 

Cand voi muri voi fi izvor
Din care omul calator
Va bea un pic sa aiba spor
In cantec, dragoste si dor.

Suflete de roua

de Teodor Munteanu

Suflete de roua
Sunt ai mei pereti
Paznici de nadejde
Oricei dimineti

Omul e lumina
Si cer zvapaiat
Il ademeneste 
Dulcele pacat.

Sunt carari pe mare
Si valuri  pe munti
Orizontul alb
Vrei sa il ascunzi .

Toate le poti face
Om neobosit
Cand iubirea tainic
Dulce ti-a vorbit .

Daca-n clipa este
Un picut de dor
Sufletul de roua
Este un izvor .

Canta in surdina
Un batran pian
Vechi decembrie
Nou sfarsit de an 

duminică, 22 iulie 2012

Depresia

de Teodor Munteanu

Din pâcle negre de-ntuneric
Te-acopera de tot un val.
E voalul noptii peste creier
Si toate-ntunecate-ți par.

Depresia e ca o boală.
Ucide-n tine vii culori.
In griul ce te inconjoară
Vezi o scapare dacă mori.

Îți vine ca să iei pastile
Sau poate-alegi un salt la tren.
Depresia te strange-n clește
Te simti răpus ca de-un blestem.

Când simți că viața-i o povara
Îți piere cheful de-a trai.
Cum poți să-ți vezi normal de treburi
Când este noapte peste zi?


 

vineri, 8 iulie 2011

Expozitie scriitori moldoveni

 de Teodor Munteanu

http://universulprieteniei.forumgratuit.ro/t551-vernisaj-expozitie-scriitori-moldoveni-portrete-in-tu-de-octavian-onea

Scriitori, precum se vede,
Avem foarte multi, mai vere
Insa cine ii cunoaste
Caci stau toti inchisi in sere ?

La televizor acuma
Vezi doar Sexy Braileanca
Manelisti si filmea aiurea.
Literaru-si plange soarta.

Nu mai cumpara nici dracu’
Nici o carte de citire.
Suntem toti acum apatici
Si dormim fara simtire.

Scriitorii-n aste vremuri
Ei pe ei se mai citesc.
Noi, cei multi si prosti gramada,
Le zambim prietenesc

Fiindca chiar ne sunt simpatici
Cocotati cu totii-n pod
In tablouri inramate
Cu dungi negre ca la mort.

Crăciun de basm

de Teodor Munteanu

Îţi aminteşti , iubito , cum ningea
În nopţile de Rusie geroasă
Când  bradul îl împodobeam
Pe Moş Crăciun îl aşteptam .

Pe drumul alb şi troienit
Venea şi moşul obosit
În suflet însă fericit .

Zăpada albă strălucea
În casă bradul lumina
Cânta frumos un heruvim
Ca-ntr-un tablou din Fraţii Grimm .

Păstrez în suflet fresce vii
Când de Crăciun eram copii .